locul unde îmi tin gîndurile

stropi de ceară, picături
plouă cu ceară topită, lichidă, fierbinte şi deasă
ca o răcoare neînţeleasă
alerg sau mă plimb prin lumînărar
trec printre găurile din tabla înnegrită de fum
mă sprijin de cîte un stîlp de ceară
pică pe mine şuvoaie
şi e atîta lumină

mai sus de cerul de suflete de lîngă flăcările de pai
e locul în care îmi ţin eu gîndurile
aici aştept să mă topesc odată cu ceara, dar
ca de fiecare dată
iau formă de mînă
cu palma ca o frunte ocolită din falange
şi trec sădit cu mirări şi cu pîlnii de raze
înapoi
să fiu gînd doar, nu suflet
să mă zvînt, să mă odihnesc de copacii
care aici ard cu frunze şi verde