Mai mult decit singur n-ai cum sa fi. Singuratatea e un spectacol in care omenirea este publicul; un amfiteatru gigantic, asadar, fiindca trebuie sa incapa toti; iar in mijlocul arenei, mult prea departe de tribune, tu, avind dimensiunea unui punct, adica niciuna.

In final am reusit si eu asemeni tuturor, am reusit sa pierd privelistea lumii pe care o descopeream in primii ani de viata, invatind incet, singur, de la fiecare, inconstient, si elev, si profesor, traind in infernul imposibilei casnicii al lui aici, inauntru, in mine, cu afara. A trebuit pina la urma sa ies din casa lor si sa ramin dezlegat si confuz, nici inauntru si nici inafara, intr-un spatiu destinat locuirii prin absenta oricarei stari, insa nemaiputind sa vad lumea, oamenii si viata, de propria constructie, ci doar pe mine.

...sint in locul de unde se poate privi intr-o singura directie, doar, spre lume, dar fara putinta de a o mai vedea vreodata. Sint aici, de unde privesc, apoi sint eu, apoi, in linie dreapta, e lumea, oamenii, viata. Stiu ca toate sint acolo. Ca sa le vad din nou ar trebui sa calatoresc inapoi in infernul acelei tragice coabitari, de aici, din spatiul adimensional, in care pot sa-mi fac atit de bine si de inutil treaba, dar de unde n-am sa plec si unde am sa astept sa aflu daca mai pot ramine si dupa moarte.

Luciditatea e momentul cind esti parasit de cel care te locuieste de la distanta, de cine stie de unde. Te trezesti pentru citeva momente dezorientat si inapt pentru orice. Lucid inseamna abandonat. Lucid e ca dracu, e nasol, e inutil, plictisitor, penibil, e de cacat. Ce vrei bataie de joc mai mare? te paraseste si dracu’ si dumnezeu si cine-o mai fi in acelasi timp. Moartea, cea mai urita de toti, nu ne paraseste niciodata. Ea e speranta. Sta in cutia Pandorei si nu se lasa inselata de a iesi afara. O sa mergem noi la ea, din ce in ce mai multi si o sa-i sporim puterea pina acolo incit sa putem defini partea de care sintem a peretilor ca fiind afara, iar cealalta, de unde am venit, ca fiind inauntru.

Beat, drogat, sedat, adica rezolvat. Totul deodata, intr-un deodata dilatat, infinit, limitat, prezent fara sfirsit. Toate raspunsurile in acelasi timp, in asa fel incit le mingii distrat, ca la bilci, insa dezinteresat sa le iei cu tine; si oricum, sint valabile doar luate impreuna, ori asta nu se poate decit beat, drogat, sedat.

Dumnezeu care isi arunca mortile in noi.

Cine esti dumneata, omule de cauciuc? dar dumneata, omule de cilti? omule de rigips, omule facut din bucati de trompeta? Cine esti dumneata, omule de doi bani? Dar dumneata, omule nefacut inca, cine esti? Eh, uite, am sa-ti spun cine sint eu: eu sint omul cu tirbusonul in dinti, si daca am sa pot sa ramin atirnat de el, atunci poate am sa reusesc sa fiu extras din sticla sufletului si am sa ma pot intelege, mirosi, vedea si sorbi, ca sa dispar in mine insumi asemeni lui dumnezeu in intrebare.